Act al Uniunii Avocaţilor din România. Refuzul primirii în profesia de avocat fără examen. Daune morale

            Procedând la examinarea şi soluţionarea prin respingerea cererii de primire în profesia de avocat, Uniunea Avocaţilor din România şi-a exercitat atributele reglementate prin Legea nr.51/1995 şi Statutul profesiei de avocat. Ca urmare, chiar dacă soluţia de respingere a cererii este anulată în contenciosul administrativ reglementat prin Legea nr.29/1990, nu se justifică obligarea Uniunii la plata de daune morale, dacă nu se dovedeşte existenţa unui prejudiciu cert, cu caracter nepatrimonial şi faptul că acest prejudiciu este consecinţa nelegalităţii actelor anulate, în sensul reglementat de art.11 alin.2 din legea citată.

(Secţia de contencios administrativ,

decizia nr.317 din 29 ianuarie 2003)

Reclamanta M. E. a chemat în judecată pârâta Uniunea Avocaţilor din România, solicitând anularea deciziei Consiliului Uniunii Avocaţilor, a deciziei Comisiei Permanente a Uniunii Avocaţilor şi obligarea pârâtei să emită decizie de primire a sa în profesia de avocat cu scutire de examen, precum şi obligarea pârâtei la plata de daune morale în sumă de 102.000.000 lei.

            În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actele contestate i-a fost încălcat dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, deşi a dovedit îndeplinirea condiţiilor prevăzute în Legea nr.51/1995 pentru exercitatea acestei profesii. Reclamanta a susţinut că refuzul exprimat de pârâtă s-a întemeiat  nejustificat pe rezultatele testului organizat cu încălcarea prevederilor art.28-31 din Statutul profesiei de avocat.

            Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat deciziile, a obligat pârâta să emită decizie de primire a reclamantei în profesia de avocat cu scutire de examen şi a respins cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor morale.

            Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a avut în vedere că reclamanta îndeplineşte atât condiţiile generale stabilite de art.11 din Legea  nr.51/1995, cât şi condiţiile speciale prevăzute de  art.16 alin.2 din aceeaşi lege pentru a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen, întrucât are o vechime de peste 18 ani în funcţia de consilier juridic, iar aprecierea probităţii şi competenţei sale profesionale de către Baroul Hunedoara nu a avut un caracter obiectiv, fiind contrară prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat.

            Cererea reclamantei de plată a daunelor morale a fost respinsă cu motivarea că, în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.11 din Legea nr.29/1990.

            Împotriva acestei sentinţe şi în termen legal au declarat recurs ambele părţi.

            Reclamanta a solicitat casarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de daune morale întemeiată pe dispoziţiile art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990, arătând că modul nelegal în care a fost organizat testul de examinare şi afişarea rezultatelor la sediul Baroului Hunedoara i-au lezat personalitatea şi prestigiul profesional, producând o suferinţă morală.

            În recursul declarat de pârâta Uniunea Avocaţilor din România, s-a susţinut că intimata nu a dovedit pregătirea profesională necesară exercitării profesiei de avocat cu ocazia testului organizat conform art.32 alin.1 din Statutul profesiei şi nu a primit avizul favorabil al Baroului Hunedoara pentru scutirea de examen, aviz care are caracter obligatoriu.

            Recursul reclamantei este nefondat, iar recursul declarat de pârâtă este netimbrat.

            Cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri patrimoniale pentru repararea unui prejudiciu moral, deşi formulată în baza art.11 alin.2 din Legea nr.29/1990, nu îndeplineşte aceste cerinţe legale pentru a fi admisă, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

            Modul concret în care pârâta a procedat la examinarea şi la soluţionarea cererii reclamantei nu constituie prin el însuşi o cauză pentru vătămarea adusă şi altor drepturi subiective, decât dreptul de a fi primit în profesia de avocat şi acest drept a fost recunoscut prin hotărârea instanţei de fond.

            Reclamanta nu a dovedit însă prin probe concludente susţinerile sale din acţiune privind existenţa unui prejudiciu cert cu caracter nepatrimonial şi faptul că, acest prejudiciu este consecinţa nelegalităţii celor două decizii contestate pentru ca răspunderea juridică a pârâtei să fie stabilită şi prin obligaţia de plată a despăgubirilor solicitate.

            Referitor la recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România, se constată că nu au fost achitate taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar datorate conform art.3 lit.m şi art.11 alin.1 din Legea nr.146/1997, art.II lit.m din Anexa la Hotărârea Guvernului nr.752/1999 şi art.3 din Legea nr.123/1997.

            În consecinţă, recursul reclamantei a fost respins ca nefondat, iar recursul declarat de Uniunea Avocaţilor din România a fost anulat ca netimbrat.

SURSA: www.scj.ro