Act administrativ. Condiţia vătămării unui drept recunoscut de lege. Uniunea Avocaţilor din România. Primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

Legiuitorul nu a constituit un drept de a  fi primit în profesia de avocat cu scutire de examen, ci a prevăzut că există o astfel  de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă  şi în final, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen. În consecinţă, prin respingerea cererii de a fi scutit de  examen, nu se poate reţine că intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege.

Secţia de contencios administrativ, decizia nr. 157 din 20 ianuarie 2004

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Galaţi la data de 5 februarie 2003, reclamantul A.T. a solicitat în contradictoriu cu  pârâta Uniunea Avocaţilor din România obligarea  acesteia la primirea în Baroul de Avocaţi Galaţi, cu scutire de  examen.

In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că a absolvit Facultatea de Drept şi că a profesat ca judecător şi consilier juridic timp de 30 ani şi în considerarea acestei împrejurări, a solicitat Baroului Galaţi primirea sa în avocatură cu scutire de examen. Deoarece i-a fost respinsă cererea, s-a adresat Uniunii Avocaţilor din România, care prin decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 i-a respins cererea, cu motivarea că prin avizul  său, Baroul Galaţi s-a pronunţat asupra cererii sale.

Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea reclamantului A.T. în contradictoriu cu pârâta Uniunea Avocaţilor din România, a desfiinţat decizia nr.1209 din 13 octombrie 2001 emisă de Uniunea Avocaţilor din România şi a obligat Baroul Galaţi să emită decizie de primire a reclamantului în acest barou cu scutire de examen şi să-l înscrie  în tabloul avocaţilor definitivi.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că  reclamantul  a făcut dovada existenţei dreptului de a fi primit în avocatură cu scutire de examen, deoarece este absolvent al facultăţii de drept şi a profesat vreme îndelungată ca magistrat ori consilier juridic.

Impotriva  sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Uniunea Avocaţilor din România, care a susţinut, în esenţă, că petentul, în prezent, este pensionar cu pensie din sistemul de  stat şi nu avocat pensionar, că nu a fost  înscris vreodată în tabelul avocaţilor din România şi că nu  îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr.51/1995 şi de Statutul profesiei de  avocat, de a fi primit  în profesia de avocat.

Recursul este fondat.

Potrivit art.16 (1) din Legea nr. 51/1995 republicată, pentru organizarea şi exercitarea profesiei de  avocat, dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat potrivit prevederilor  acestei legi şi a statutului profesiei.

De asemenea, prin art. 48 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se menţionează că „ potrivit  art.16 din lege dreptul de primire în profesie  se obţine pe baza unui examen”, iar în textele următoare se arată modul de organizare a examenului şi procedura de urmat  de  către cel care doreşte  să candideze.

Este  adevărat că, în art. 16 alin.2  lit.a şi b  din Legea nr.51/1995 republicată se prevede că „poate fi  primit în profesie, cu  scutire de  examen”, titularul diplomei de doctor în drept,  precum şi cel care, înainte  de solicitarea înscrierii  în profesia de  avocat a fost judecător, procuror,  notar, consilier juridic sau  jurisconsult timp de  cel puţin 10 ani.

Numai că, din redactarea textelor de mai sus rezultă că doar  promovarea examenului dă naşterea dreptului de primire în profesia de avocat, în timp ce, pentru  persoana aflată  într-una din situaţiile prevăzute  de art. 16 alin.2 lit.a şi b, legea nu stabileşte un drept, ci prevede posibilitatea de a fi primită în profesie fără a mai fi supusă examinării, urmând  însă, ca organele de  conducere ale Uniunii Avocaţilor din România să decidă dacă  acordă sau nu solicitantului scutirea de  examen.

Astfel, prin art.65 alin.2 lit.d din Legea nr.51/1995 se prevede, ca o competenţă a Comisiei permanente, că „acordă scutire de  examen juriştilor care îndeplinesc condiţiile cerute de prezenta lege…”, iar prin art. 63 lit. h din aceeaşi lege se arată ca atribuţie a Consiliului Uniunii Avocaţilor din România, soluţionarea contestaţiilor împotriva deciziilor comisiei permanente privind scutirea de examen.

Totodată, prin art.52 alin.1 din Statutul profesiei de avocat, se stabileşte că toate cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluţionate individual, urmând procedura avizării de  către barou şi a acordării scutirii de examen de către  comisia permanentă.

Deci, pentru cei aflaţi într-una din situaţiile menţionate în art. 16 alin.2  din Legea nr.51/1995 republicată, legiuitorul nu a constituit un drept de a  fi primiţi în profesia de avocat cu scutire de examen, ci a prevăzut că există o astfel  de posibilitate, lăsând, însă, ca, în primul rând Comisia permanentă  şi în final, Consiliul Uniunii Avocaţilor din România, să decidă, pentru fiecare caz în parte, dacă acordă scutire de examen.

In consecinţă, neputându-se reţine că prin respingerea cererii de a fi scutit de  examen, intimatului-reclamant i-a fost încălcat un drept recunoscut de lege, acţiunea formulată de  acesta este nefondată, astfel că recursul a fost admis.