Act al Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Îndeplinirea condiţiilor legale. Caracterul consultativ al avizului Consiliului Baroului. Nelegalitatea condiţiei de depunere a jurământului şi a declaraţiei privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică

Legea nr. 51/1995

Conform alineatului 2 al art. 16, primirea în profesia de avocat cu scutire de examen poate fi acordată unor categorii de jurişti cu vechime în profesie de cel puţin 10 ani, dar trebuie, totuşi să existe motive deosebite pentru a nu acorda acest drept unei anume persoane din categoriile menţionate, cum ar fi moralitatea îndoielnică, antecedentele penale, o slabă pregătire profesională, deficienţe psihice, nedemnităţi prevăzute de art.13 din Legea nr.51/1995 şi alte motive de natură să aducă atingere onorabilităţii profesiei de avocat.

            Legea nu prevede pentru persoana care urmează să profeseze ca avocat condiţia de a depune o declaraţie prin care să solicite accesul la propriul dosar şi dovada că nu a făcut poliţie politică.

I.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal,

decizia nr. 8187 din 11 noiembrie 2004

            Prin acţiunea înregistrată la 2 august 2002 reclamanta B.C. a chemat în judecată Uniunea Avocaţilor din România  - U.A.R. (în prezent Uniunea Naţională a Barourilor din România – U.A.B.R.)          şi Baroul de Avocaţi Iaşi, solicitând anularea deciziei nr.1308 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., a deciziei nr.8835 din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. şi a hotărârilor date de Baroul de Avocaţi Iaşi în soluţionarea cererii sale de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

            De asemenea, solicită recunoaşterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen şi obligarea pârâţilor de a o primi în cadrul Baroului de Avocaţi Iaşi cu scutire de examen.

            În motivarea acţiunii, reclamanta arată că  a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art.16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.51/1995, aşa cum a fost modificată prin Legea nr.231/2000, având o vechime neîntreruptă de 17 ani în funcţia de consilier juridic, că la 5 octombrie 2001 a susţinut un test grilă de verificare a cunoştinţelor referitoare la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi la prevederi de procedură penală şi civilă şi la literatura juridică în materie.

            Mai arată că i s-a respins ulterior cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, ca şi contestaţia formulată împotriva deciziei de respingere a cererii, dar consideră că nu există nici un temei legal pentru a nu fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

            Susţine că ambele decizii nu cuprind motivele de fapt şi de drept pentru care i s-a respins cererea, la baza acestor decizii stând numai avizul negativ emis de Baroul Iaşi, care a organizat testul cu încălcarea flagrantă a oricărei  deontologii profesionale.

            Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea, în sensul că a anulat cele două decizii contestate, a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen şi a obligat pârâta U.A.R. să emită decizie de primire a acesteia în profesia de avocat, iar pârâta Baroul de Avocaţi Iaşi să o înscrie în tabelul cu avocaţi definitivi.

            Recursul declarat de cele două pârâte împotriva sentinţei a fost admis de Curtea Supremă de Justiţie, secţia contencios administrativ care s-a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

            Se reţine că instanţa era datoare şi trebuia să verifice dacă    s-au respectat prevederile legale şi statutare în ceea ce priveşte desfăşurarea verificării făcute de barou, mai ales că reclamanta a susţinut că chestionarul cuprindea întrebări în afara tematicii prevăzute de art.32 din Statut, interviul fiind transformat de fapt într-un examen.

            Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iaşi a pronunţat sentinţa nr. 119 din 8 septembrie 2003, prin care a admis acţiunea, a anulat decizia nr. 1308/2002 a Comisiei Permanente a U.A.R. şi decizia nr. 8835/2002 a Consiliului U.A.R., a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen şi a obligat U.A.R. să emită decizie de primire a acesteia în profesia de avocat cu scutire de examen, iar Baroul de Avocaţi Iaşi să o înscrie în tabelul de avocaţi definitivi.

            Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că Baroul de Avocaţi Iaşi a trecut în mod nelegal peste recomandarea avocatului raportor, că interviul desfăşurat la sediul baroului nu a fost materializat într-un punctaj de evaluare a cunoştinţelor, că testul a cuprins întrebări din afara tematicii prevăzute de art. 32 din Statutul profesiei de avocat şi că, întrunind cerinţele generale prevăzute de art. 9 şi cele special menţionate în art.16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, reclamanta are dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

            Pârâtele au declarat recurs împotriva ultimei sentinţe, considerând că este nelegală, invocând ca motive de recurs cele prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 şi 6 C. proc. civ.

            Primul motiv de recurs se referă la concluzia greşită a instanţei că norma prevăzută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 ar fi imperativă şi că, în măsura în care dreptul recunoscut de lege există, el trebuie recunoscut şi de autoritatea publică.

            Al doilea motiv de recurs priveşte nepronunţarea instanţei asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume n-a avut în vedere că în consiliul baroului s-a stabilit obţinerea unui procent de cel puţin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă ca o condiţie de promovare a acestuia, însă reclamanta a obţinut numai un procent de 75 %.

            Prin motivul trei de recurs se susţine că greşit a fost obligată U.A.R. prin consiliu, să emită decizie de primire în profesia de avocat pentru reclamantă, cu scutire de examen,  cu toate că numai Comisia Permanentă acordă scutire de examen.

            Ultimul motiv de recurs se referă la nelegala obligare  a Baroului Iaşi să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaţilor definitivi, deoarece instanţa nu a fost învestită cu o asemenea cerere, ea acordând mai mult decât s-a cerut.

            Mai mult, susţin recurentele, nici nu s-ar putea executa legal o asemenea obligaţie pentru că înscrierea în tabloul avocaţilor se face numai după depunerea jurământului într-un cadru solemn şi după ce s-a depus declaraţia privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică.

            Intimata a formulat întâmpinare, în care arată că recursurile sunt neîntemeiate, deoarece avizul baroului este consultativ şi nu s-a ţinut cont de recomandarea avocatului raportor, care a făcut toate verificările cerute de lege şi a constatat că întruneşte condiţiile legale pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

            Mai arată că dispoziţiile art.16 din Legea nr.51/1995 au caracter imperativ, nu supletiv şi că testul de verificare a cunoştinţelor era întocmit cu încălcarea prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat.

            Consideră că susţinerea recurentelor că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la unele dovezi administrate în cauză nu este reală, ca şi susţinerea privitoare la faptul că nu ar fi învestit instanţa cu cererea de a fi înscrisă în tabloul avocaţilor.

            Recursurile sunt nefondate.

            Conform prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată, „Dreptul de primire în profesie se obţine pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi şi statutului profesiei.

            La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani”.

            Conform alineatului 2 al art. 16, primirea în profesia de avocat cu scutire de examen poate fi acordată unor categorii de jurişti cu vechime în profesie de cel puţin 10 ani, dar trebuie totuşi să existe motive deosebite pentru a nu acorda acest drept unei anume persoane din categoriile menţionate, cum ar fi moralitatea îndoielnică, antecedentele penale, o slabă pregătire profesională, deficienţe psihice, nedemnităţi prevăzute de art.13 din Legea nr.51/1995 şi alte motive de natură să aducă atingere onorabilităţii profesiei de avocat.

            Din probele dosarului nu rezultă că intimata ar fi avut astfel de probleme, ci, dimpotrivă, ea a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Al.I.Cuza” din Iaşi cu nota 10 la examenul de diplomă, are o vechime în funcţia de  jurisconsult şi consilier juridic de circa 20 de ani, recomandarea primită de la avocatul raportor îi este favorabilă, iar procentul primit la verificarea cunoştinţelor a fost de 75% răspunsuri corecte la întrebările ce i s-au pus.

            De altfel, motivul pentru care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este neîndeplinirea baremului de 77,5% răspunsuri corecte, barem stabilit arbitrar de Baroul de  Avocaţi Iaşi şi în baza unor întrebări care excedau uneori chiar şi tematicii stabilite prin art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

            Trebuie reţinut şi faptul că Legea nr.51/1995 nu prevede astfel de condiţii pentru primirea în profesie cu scutire de examen, Statutul adăugând la lege.

            Dar, chiar şi în această situaţie procentul obţinut de intimată este destul de bun, ceea ce demonstrează  că are o pregătire în domeniul dreptului de natură să-i permită exercitarea în mod corespunzător a activităţii de avocat.

            În realitate, aşa zisul test grilă pentru verificarea cunoştinţelor a fost un veritabil examen impus nelegal de baroul de avocaţi, legea neprevăzând pentru categoriile de jurişti menţionaţi la art. 16 alin. (2) lit. b) o astfel de măsură.

            Tocmai în considerarea faptului că, persoanele care au îndeplinit funcţiile respective cel puţin 10 ani, au o experienţă în activitatea de jurist suficient de mare, legea a prevăzut pentru acestea o derogare de la condiţia generală de primire în profesia de avocat în urma promovării unui examen organizat în acest sens.

            Conform prevederilor art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată, consiliul baroului avizează cererile de primire în profesie cu scutire de examen, dar acest aviz are caracter consultativ, lăsat la aprecierea Comisiei Permanente a U.N.B.R., singura în măsură să acorde sau să respingă cererea de scutire de examen, conform prevederilor art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicată.

            Atât Comisia permanentă, cât şi Consiliul U.A.R. au avut în vedere la respingerea cererii intimatei, respectiv la respingerea contestaţiei acesteia, numai avizul negativ dat de Baroul de Avocaţi Iaşi, aviz care s-a bazat pe neobţinerea baremului de promovare de către intimată în urma testului la care a fost supusă.

            Dar, aşa cum am menţionat, testul a fost un veritabil examen, cu un barem stabilit arbitrar, şi în afara condiţiilor prevăzute expres de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen.

            Nici motivul de recurs privitor la acordarea de către instanţa de fond a ceea ce nu s-a cerut şi anume că a fost obligat Baroul de Avocaţi Iaşi să înscrie pe intimata reclamantă în tabloul avocaţilor, nu este întemeiat.

            Din cuprinsul acţiunii introductive (partea finală) rezultă că s-a cerut înscrierea în tabloul avocaţilor care compun Baroul Iaşi.

            Susţinerea că  nu s-ar putea executa legal o astfel de obligaţie pentru că înscrierea în tabloul avocaţilor se face numai după depunerea jurământului şi a declaraţiei privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică, nu poate fi reţinută.

            Din dispozitivul sentinţei rezultă obligarea U.A.R. să emită decizia, nu a consiliului, obligaţie ce se execută prin organul său abilitat legal, respectiv prin Comisia permanentă.

            Legea nu prevede pentru persoana care urmează să profeseze ca avocat condiţia de a depune o declaraţie prin care să solicite accesul la propriul dosar şi dovada că nu a făcut poliţie politică şi, de altfel, nici nu rezultă că intimata ar fi refuzat să întocmească o astfel de declaraţie.

            În ce priveşte depunerea jurământului, acest eveniment are loc după emiterea deciziei Comisiei permanente a U.N.B.R. şi nu există nici un indiciu că intimata nu ar dori să depună jurământul prevăzut de art.21 din Legea nr.51/1995, republicată.

            Pentru toate considerentele menţionate mai sus, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică,  recursurile au fost respinse.